marți, 17 februarie 2015

Să mă ierţi...

Împreună am dorit să căutăm cărarea dintre cuvinte şi înţelesul lor. Aveam impresia că realitatea era o strălucire ştearsă, o rara avis în deşertul existenţei noastre. Mă sfătuiai să presar puţină nepăsare peste duritatea ei. Nu credeam în nefericire sau cel puţin aşa m-ai făcut să înţeleg. Pentru mine, cerul, uscatul şi toate apele ale acestei planete strivite de-atâta albastru erau surse de unde culegeam iubirea, frumuseţea, culoarea viselor, foşnetul gândurilor, mireasma şoaptelor şi ecoul paşilor ce m-au adus întotdeauna în braţele tale. Întrebam nisipul de sărutul vântului, găseam în orice strop de rouă o muză, de care mă serveam pentru a scrie versuri sau proză. Încrederea mea în viaţă, în oameni, în lumea de aici, m-a făcut să-ţi devin lacrimă, să-ţi fiu sărut, să-ţi fiu suspin şi când n-am mai avut nimic să-mi aparţină, am rămas în trupul tău. Să mă ierţi de fiecare dată când plâng!


Aprilie 2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Într-o zi îți va fi dor de mine...

Într-o zi îți va fi dor de mine.  Vei înțelege că timpul învață multe, dar nu vindecă și că dorul după omul tău nu îl acoperi cu nimic....