Paşii mei fără tine nu mă poartă niciunde, timpul meu fără tine curge în amănunte. Ochii mei fără tine sunt privaţi de vedere, viaţa mea fără tine o eternă durere! Visul meu fără tine... fără de importanţă şi un mâine ce vine e lipsit de speranţă. Mintea mea fără tine goală, neconcentrată, lumea mea fără tine rece şi dezolantă. Sufletu-mi fără tine negru şi deprimat, zambetu-mi fără tine... un film prost regizat. Noaptea mea fără tine, e mereu deşuetă, eu mă simt fără tine tot mereu incompletă. Jumătate din tine ai uitat-o la mine, jumătate din mine pe vecie la tine. Aşa umblăm amândoi prin lume, iubite, doar cu inimile goale şi neîntregite. Eu fără tine simplificată cu doi, un tot putem forma doar fiind amândoi. Unul altuia-aparţinem prin legile nescrise, separaţi stăm la porţile fericirii închise. Fără tine iubirea nici un sens n-ar avea, fără tine să ştii nici nu pot respira... Fără tine rătăcesc, mă pierd, mă complic, fără tine prin viaţă sant un simplu... NIMIC.

marți, 17 februarie 2015

Nu a ştiut ce să facă cu sufletul meu...

 uitam la el ca la cel mai extraordinar bărbat din lume. Pentru mine chiar asa era, nu aveam ochi pentru altcineva. Îl priveam cu atâta dragoste ca şi cum el ar fi fost ultimul bărbat din viaţa meaErau momente, când liniştea dintre noi era atât de placută, încât am înțeles că el este tot ce îmi doresc. Îl analizam mereu cand nîntâlneamîi ştiam fiecare gest şi îi înţelegeam fiecare reacţie. Era tipul de om care dădea mereu de înţeles că nu ştie nimic, când ştia de fapt totul. Ştiam când  minţea, când alte braţe îl îmbrăţişau, când  punea pe lista de aşteptare, dar la fel de bine ştiam cât de drag îmi era. Nu am simţit niciodată că el nu  mai vrea în viaţa lui. Tocmai de asta am rămas doi ani în această relaţie. De multe ori am vrut să mă rup de el, dar nu am putut să plec, cu adevărat, deşi mi-am jurat de atâtea ori că o voi face.
În seara de dinaintea plecării lui, pentru prima oară, eu eram cea care nu-l mai puteam privi, iar el nu înceta să se uite la mine.
Cunoscându-mă, el ar fi trebuit să ştie că nu sunt genul de femeie care să se joace cu sentimentele. Ar fi trebuit să simtă că transmit iubire prin toţi porii şi că, prima seara pe care am petrecut-o împreună reprezenta momentul în care eu îmi pusesem sufletul în mâinile lui. Mi-a luat sufletul zâmbind, dar nu a ştiut ce să facă cu el. Seara aceea şi celelalte care au urmat... au fost si... au trecut. Vor ramâne undeva, acolo în mintea şi în inima mea.
Nu am să înţeleg niciodată de ce unii oameni îţi cer să le daruiesti cea mai ascunsă şi frumoasă parte din tine, ca mai apoi să ofere în schimb doar indiferenţă.
Uneori trăieşti nişte clipe care ai vrea să dureze la nesfârşit, pentru că ţtii că după ce se termină nu le vei mai trăi niciodată la fel. Uneori eşuăm din prea multă dragoste…




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu