Femeile au vise măreţe

Când suferă pentru un bărbat, femeia se schimbă. După ce a oferit tot ce a avut şi realizează că totul a fost fără rost, se va ascunde de dragoste pentru o vreme. Dăruind întregul suflet, rişti să primeşti înapoi doar jigniri frustrante sau mândrii fără rost. Cel mai grav, rişti să nu te mai iubeşti, să crezi în jignirile lui atunci, când îngâmfarea lui te loveşte drept în faţă şi te face să înţelegi că nu a meritat să iubeşti un asemenea om.

Toată viaţa am fost o femeie independentă. Nu am depins de un bărbat, dar mi-a plăcut să dau explicaţii în legătură cu obiectivele mele. La un moment dat am renunţat la ceea ce-mi plăcea şi am ales dragostea. M-am trezit într-o zi şi am realizat că eram un om cu sufletul gol, fără vise, fără ambiţii, fără idealuri. Dar, pentru că sunt o persoană puternică şi optimistă, m-am mobilizat şi am revenit la viaţă, mai veselă ca niciodată. Astăzi zâmbesc, mă simt fericită, mă bucur de viaţă şi mă simt pregătită pentru a lupta şi a visa.

Bărbaţii se tem de femeile puternice. Doamnele care se descurcă singure, n-au nevoie de gesturi urmate de reproşuri. Deseori am văzut bărbaţi care au cerut iubitelor să renunţe la tot ce le plăcea, pentru că aceștia aveau mândria rănită.

Când iubiţi un om, acesta trebuie să vă accepte visele. Fiţi independente, frumoase, îndepliniţi-vă fiecare vis şi luptaţi pentru ce vă doriţi! Nu vă consolaţi cu firimituri, savuraţi întreaga porţie!

Ce e atât de greu?

De ce nu înțelegi că ea – femeia - are nevoie de un om care să-i aline durerea, să-i ofere mai multă încredere, să fie mereu lângă ea. Acel bărbat să fie un adevărat domn care să știe cum și cât să vorbească, să nu o sufoce cu atâtea întrebări, să o facă să râdă atunci când lacrimile se adună în ochii ei misterioși. Învață să-i vorbești frumos, fără să ridici vocea, altfel va pleca. Învață să-i înțelegi momentele, să știi când are nevoie de o îmbrățișare și când are nevoie de puțină liniște și singurătate. Amintește-ți că EA vrea să se simtă protejată, frumoasă și unică. Dacă o iubești, fă-o fericită. Cu cât țipi mai tare, cu atât ea se va îndepărta. Cu cât te enervezi mai mult, cu atât ea va înțelege că în momentele grele nu o vei susține. Cu cât îi reproșezi mai multe, cu atât ea va face orice pentru a se descurca singură. Ce este atât de greu?

Femeia ştie că nu poate ţine lângă ea pe cineva, care abia aşteaptă să plece... Dacă doreşti să ai o doamna lângă tine şi tu va trebui să te comporţi ca un domn. Femeia de lângă tine este un mister, o surpriză zi după zi.

Nu putem alege pe cine să iubim, dar putem alege lângă cine să rămânem. La un moment dat, nu va mai simţi nevoia să-i impredioneze pe ceilalţi. Dacă o plac aşa cum este, bine, dacă nu, e pierderea lor! Nu-şi poate pierde timpul, dând explicaţii. Oamenii, oricum aud dor ceea ce vor să audă. 

Suferind...

Ciudat cum timpul transformă rana de ieri într-o cicatrice pe care o porți cu mândrie. Dragostea care se transformă în dezamăgire scobește în suflet și schimbă fiecare om în parte.
Suferind, devenim mai neîncrezători, mai concreți, mai pregătiți pentru durere. Suferind, sufletul are nevoie de oameni frumoși, care să-i fie alături cu vorbe calde.
Fiecare iubire pierdută doare, dar relația pentru care am luptat cel mai mult rănește cel mai tare. Din acel moment pui punct. Și apoi trebuie timp și răbdare, lacrimi și plimbări cu prietenele/prietenii... Îți vor spune că nu te-a meritat, o vor face fără rost. Îți vor spune că nu este pentru tine, nu va avea niciun efect. Îți vor spune că nu merită lacrimile tale, dar tu vei plânge când vei auzi numele lui. Se numește dragoste! Doar timpul va vindeca rana sufletului și, cu timpul vei învăța să te iubești pe tine, pentru că ai o singură viață și nu se cade să pierzi clipe frumoase, plângând pentru un om care se joacă cu liniştea şi sufletul tău.

Dar, orice ar fi, trebuie să mergi înainte. Orice s-ar întâmpla, trebuie  să-ţi ştergi lacrimile, să îţi faci curaj să lupţi pentru visul tău.
Oricine ar arăta către tine, va trebui să te porţi ca un adevărat OM, va trebui să demonstrezi că îţi poţi spune punctul de vedere cu respect, fără să jigneşti pe nimeni.
Orice ar fi, trebuie să-ţi protejezi sufletul, trebuie să cauţi tăria din inima ta, să arăţi latura puternică şi să nu te gândeşti la defectele tale.
Ştiu, când lumea parcă pare împotriva ta, te simţi copleşit. Când oamenii în care aveai încredere îţi întorc spatele, îţi vine să ţipi. Şi te întrebi dacă ai pretins sau ai oferit prea mult, dacă a meritat efortul, dacă... peste dacă. Are un rost?

În jurul tău să strângi doar oameni de încredere, pe care te poţi baza. Oameni pozitivi, care te fac să râzi şi să crezi în tine. Orice ar fi, plângi, strigă, dar a doua zi eşti obligat să te ridici. Nu pentru ceilalţi, ci pentru tine, pentru visul tău! 

Dragostea adevărată...

N-am vrut să mă îndrăgostesc atât de mult, n-am vrut să mă mai pierd în brațele altui bărbat pentru că sufletul îmi era prea obosit, prea trist, prea sensibil. N-am vrut, dar... s-a întâmplat şi a fost minunat. Sufleul meu te aștepta și a trebuit să treacă prin mult frig.
Dansează cu mine, ia-mă cu tine, du-mă unde vrei, strânge-mă în brațe, sărută-mi fruntea pentru că tu ești fericirea pentru mine.
Când sunt cu tine, respir dragoste, mă hrănesc cu șoate și sărutări dulci, cred în mine, cred în noi. Prin tine am învățat să-mi iubesc defectele, să mă simt femeie, să fiu mai impulsivă, să mă las purtată de val, să dansez cu slăbiciunile și să le transform în calități. Cu tine totul este diferit. Un tango senzual, o teamă de a ne pierde, deși zilnic ne regăsim. Dragostea se bazează pe regăsire. Să ne căutăm în fiecare zi printre griji și probleme, printre discuții și împăcări.
Dragostea adevărată nu trebuie lăudată, trebuie trăită din plin.
Să ne bucurăm împreună cu sufletul pereche de fericirea care ne încălzește sufletul, să ne bucurăm de fiecare anotimp, fiecare atingere să ne aducă aminte de prima întâlnire, să împărțim totul în doi, să nu rămână rest pentru nimeni altcineva.
Dragostea adevărată trebuie protejată de invidia celorlalți, trebuie îngrijită și hrănită cu sinceritate și respect.

Nimeni nu mă poate judeca

Zilnic luăm decizii. Alegeri care ne pot influenţa prezentul sau viitorul, decizii care ne pot face să fim fericiţi sau pur şi simplu ne pot demoraliza pentru o perioadă.

Nu-ţi face gânduri dureroase, nu îţi calcula consecinţele, nu da cu presupusul. Poate că răul văzut de departe pare mai greu de depăşit, anumite situaţii se pot rezolva cu o mică doză de optimism.
Când suntem bine, spunem că suntem puternici. Este foarte uşor, nimic nu ne atinge, nu există un pericol real. Adevărata putere o descoperim când n-avem de ales, când trebuie să mergem înainte, când realizăm că totul depinde de noi, că sfaturile celor dragi sunt doar vorbe care ne alină sufletul dar restul ne aparţine.Nimeni nu mă poate judeca pentru că nu luptă, nu plânge şi nu suferă în locul meu.

Spui că mă cunoşti dar nu reuşeşti să-mi auzi lacrimile mute când întorc capul spre geam şi realizez că încă o dată aştept imposibilul.

Spui că mă cunoşti dar n-ai înţeles nici acum că degeaba mă laşi să mă liniştesc pentru că aşa îmi voi vindeca sufletul singură, dar dragostea înseamnă să te vindeci în doi.

Spui că mă cunoşti dar îmi cunoşti doar glasul, nu-mi cunoşti ochii, nu simţi când plâng lângă tine şi tu mă întrebi dacă totul este bine.

Spui că mă cunoşti dar uiţi că deşi vreau să par puternică, am sufletul mărunţit şi tremur de frig pentru că mă hrănesc cu iubire.

Spui că mă cunoşti dar sunt anumite adâncimi în sufletul meu pe care tu nu le cunoşti şi despre care eu nu ştiu cum să îţi mai spun, pentru că tu asculţi, dar uiţi, iar eu încep să stau, să te privesc, să tac şi să mă macin pe dinăuntru.

Mi-e dor de tine!

 Sfârşitul ultimei seri în care am fost împreună nu e decât exodul unei plecări, iar fiecare culme atinsă e o trambulină pentru alte zboruri.

Închid ochii şi revăd clipele în care eram împreună. Câte versuri nerostite îşi spuneau mâinile noastre, când se cuprindeau una pe alta!!! Am nevoie de tine, pentru că tu eşti lumea mea!

Mă simt mai liniltită

De o lună de zile mă simt mai liniştită. În acest timp am contemplat ce mi-a plăcut, am rămas foarte mult pe gânduri, am visat, am trăit aşa cum îmi place mie cel mai mult. Am fost nostalgică, doar uitându-mă în urmă, la copilăria la care nu mă pot întoarce. Totodată, mi-am îndreptat privirea curioasă în faţă către 2015, sperând că pot da tot ce e mai bun din mine, pentru a-mi face viața mai ușoară.
Mi-a fost teamă de o schimbare, de singurătate poate, dar uite-mă aici, mai veselă ca niciodată, mai activă și dornică de un nou început. În această perioadă, am încheiat capitole și am început altele. Sunt multe coordonate ale existenței mele care s-au schimbat. De unele am trecut cu greu, de altele mai ușor. Am fost surprinsă să constat că, în ciuda decepțiilor, a urâtului ce mi-a fost dat să-l trăiesc uneori, am reușit să renasc din propria cenuşă ca pasărea Phoenix.

De acum înainte, mă așteaptă o perioadă grea. Voi termina de scris cărţile pe care le am în lucru.

Viaţa m-a schimbat extrem de mult și sunt recunoscătoare fiecărei persoane care a contribuit la acest lucru. Sper să reușesc să-mi îndeplinesc toate visele. Cert este că voi lupta. Finalul nici eu nu-l cunosc.

În seara aceea...

Mă uitam la el ca la cel mai extraordinar bărbat din lume. Pentru mine chiar aşa era, nu aveam ochi pentru altcineva. Îl priveam cu atâta dragoste, gândindu-mă că el este bărbatul de care am nevoie în viaţa mea. În acele momente, când liniştea dintre noi era atât de plăcută, mi-am zis că el este tot ce îmi doresc. De câte ori ne întâlneam, îl analizam, încât îi ştiam fiecare gest şi îi înţelegeam fiecare reacţie.

Era tipul de om care lăsa mereu impresia că nu ştie nimic, însă ştia mai multe decât lăsa să se vadă... Dar şi eu ştiam când mă minţea, când alte braţe îl îmbrăţişau, când mă punea pe lista de aşteptare, dar la fel de bine ştiam cât de drag îmi este. Se purta cu mine atât de frumos, încât nu am simţit niciodată că nu mă mai vrea în viaţa lui. Tocmai de asta am rămas acolo şi nu am plecat niciodată cu adevarăt, deşi îmi jurasem de atâtea ori că o voi face.

Din seara aceea avusesem suficient curaj sa îmi pun sufletul pe tavă în faţa lui şi asta pentru că am zis să fim sinceri unul cu altul. Tot ce mai rămasese ascuns în sufletul meu, sentimentul profund de care eu nu aş fi vrut ca el să afle vreodată, ieşise la iveală.

Cunoscându-mă ar fi trebuit să ştie că nu eram genul de femeie care să mă joc cu sentimentele, ar fi trebuit să simtă că transmiteam iubire prin toţi porii şi că seara aceea reprezenta momentul în care eu îmi pusesem sufletul în mâinile lui. Mi-a luat sufletul zâmbind, dar nu a ştiut ce să facă cu el. Seara aceea a fost şi a trecut... Va rămâne undeva acolo în mintea şi în inima mea.

Nu am să înţeleg niciodată de ce unii oameni îţi cer să le dăruieşti cea mai ascunsă şi frumoasă parte din tine, ca mai apoi să ofere în schimb doar indiferenţă.
Uneori trăieşti nişte clipe care ai vrea să dureze la nesfârşit, pentru că ştii, că după ce se termină nu le vei mai trăi niciodată la fel. Eşuăm din prea multă dragoste…

Sunt conştientă de tot ceea ce sunt, mă simt împlinită, mă simt puternică şi sunt fericită chiar şi fără ,,prinţul pe cal alb“.

Dacă un om alege să te părăsească, lasă-l să plece, nu mai aştepta explicaţiile de după. Singurătatea va fi acolo să-ţi deschidă ochii spre ceea ce meriţi cu adevărat.

Dacă sunt singură, nu înseamnă că sunt o persoană nedorită, înseamnă că sunt pe cât de complicată pe atât de diferită şi specială, iar omul care să mă merite va veni într-o zi. 

Singurătatea - un moment de eliberare...

Am urât singuratatea o lungă perioadă de timp până când am reușit să îi înţeleg rostul.
Fie că vrem sau nu, cu toţii ne intâlnim cu ea la un moment dat. Nimeni nu-ţi poate spune când, cum şi unde se va întampla, tocmai de asta trebuie să fii pregătit pentru clipa în care apare.

De obicei cei mai singuri ne simţim când iubim. Şi aici nu ma refer la relaţiile alea in care ambii işi declară iubirea unul altuia în fiecare zi şi totul e numai lapte si miere, ma refer la iubirile în care tu iubesti şi cel iubit iţi ignoră fiecare trăire şi fiecare sentiment. Atunci ai impresia că toată lumea ta se termină, cand de fapt totul abia incepe. Singuratea ar trebui sa însemne pentru fiecare dintre noi un moment de eliberare, de liniste, de înţelegere a propriei persoane şi de pregatire pentru un nou început.

E rece şi plouă...

E rece și plouă. Pictorul s-a zgârcit cu culorile, pesemne că nu a mai avut roșu, verde sau galben la magazin. Uneori culorile sunt scumpe. Acuarelele pot costa o avere, așa că unii artiști preferă să renunțe la corola de culori din curcubeu. De fapt, e și mai ieftin așa – o ploaie incoloră, nori gri, fioroși, care parcă stau la pândă toată ziua să te muște.

Vântul bate cu putere dinspre vest și rufele de pe sârmă se luptă cu forța lui copleșitoare. Cârligele parcă nu mai au puterea necesară să le susțină și se strâmbă în fiecare minut, nemulțumite de efortul fizic la care sunt supuse. Picături mari și reci se izbesc de caroseria mașinii din curte. Lumea adevărată e ascunsă undeva. Fiecare vietate și-a găsit adăpostul – vreun bârlog uscat și cald în care nu poți fi decât spectator neputincios al simfoniei de picături de afară.

6 dec. 2014