Paşii mei fără tine nu mă poartă niciunde, timpul meu fără tine curge în amănunte. Ochii mei fără tine sunt privaţi de vedere, viaţa mea fără tine o eternă durere! Visul meu fără tine... fără de importanţă şi un mâine ce vine e lipsit de speranţă. Mintea mea fără tine goală, neconcentrată, lumea mea fără tine rece şi dezolantă. Sufletu-mi fără tine negru şi deprimat, zambetu-mi fără tine... un film prost regizat. Noaptea mea fără tine, e mereu deşuetă, eu mă simt fără tine tot mereu incompletă. Jumătate din tine ai uitat-o la mine, jumătate din mine pe vecie la tine. Aşa umblăm amândoi prin lume, iubite, doar cu inimile goale şi neîntregite. Eu fără tine simplificată cu doi, un tot putem forma doar fiind amândoi. Unul altuia-aparţinem prin legile nescrise, separaţi stăm la porţile fericirii închise. Fără tine iubirea nici un sens n-ar avea, fără tine să ştii nici nu pot respira... Fără tine rătăcesc, mă pierd, mă complic, fără tine prin viaţă sant un simplu... NIMIC.

duminică, 22 februarie 2015

Suferind...

Ciudat cum timpul transformă rana de ieri într-o cicatrice pe care o porți cu mândrie. Dragostea care se transformă în dezamăgire scobește în suflet și schimbă fiecare om în parte.
Suferind, devenim mai neîncrezători, mai concreți, mai pregătiți pentru durere. Suferind, sufletul are nevoie de oameni frumoși, care să-i fie alături cu vorbe calde.
Fiecare iubire pierdută doare, dar relația pentru care am luptat cel mai mult rănește cel mai tare. Din acel moment pui punct. Și apoi trebuie timp și răbdare, lacrimi și plimbări cu prietenele/prietenii... Îți vor spune că nu te-a meritat, o vor face fără rost. Îți vor spune că nu este pentru tine, nu va avea niciun efect. Îți vor spune că nu merită lacrimile tale, dar tu vei plânge când vei auzi numele lui. Se numește dragoste! Doar timpul
 va vindeca rana sufletului și, cu timpul vei învăța să te iubești pe tine, pentru că ai o singură viață și nu se cade să pierzi clipe frumoase, plângând pentru un om care se joacă cu liniştea şi sufletul tău.

Dar, orice ar fi, trebuie să mergi înainte. Orice s-ar întâmpla, trebuie  să-ţi ştergi lacrimile, să îţi faci curaj să lupţi pentru visul tău.
Oricine ar arăta către tine, va trebui să te porţi ca un adevărat OM, va trebui să demonstrezi că îţi poţi spune punctul de vedere cu respect, fără să jigneşti pe nimeni.
Orice ar fi, trebuie să-ţi protejezi sufletul, trebuie să cauţi tăria din inima ta, să arăţi latura puternică şi să nu te gândeşti la defectele tale.
Ştiu, când lumea parcă pare împotriva ta, te simţi copleşit. Când oamenii în care aveai încredere îţi întorc spatele, îţi vine să ţipi. Şi te întrebi dacă ai pretins sau ai oferit prea mult, dacă a meritat efortul, dacă... peste dacă. Are un rost?




În jurul tău să strângi doar oameni de încredere, pe care te poţi baza. Oameni pozitivi, care te fac să râzi şi să crezi în tine. Orice ar fi, plângi, strigă, dar a doua zi eşti obligat să te ridici. Nu pentru ceilalţi, ci pentru tine, pentru visul tău! 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu