Bun găsit, iubire!

,,Fericirea nu e lucru uşor; ci foarte greu de găsit în noi

şi imposibil de găsit în altă parte”

Chamfort

– Când orologiu mi-a bătut în geam,

Deşi era târziu, eu nu dormeam

O clipă luna-a vrut să se ascundă

Să-şi culce tâmpla rece o secundă

Iar pe-nserat să îşi arate faţa…

Şi-n zori să-mi spună ,,Bună dimineaţa!”

Poate… că tu mai dormi o oră, două,

Şi nu îţi pasă că mi-e frig şi plouă.

Vreau să te sun şi să te-ntreb o clipă,

Cum poţi să zbori, având doar o aripă?

Aş vrea să mă strecor la pieptul care

Este ascuns în pliul de visare…

Tu, călător mereu pe-a lunii rază

De dorul tău şi cerul sângerează,

Iar sufletul mă doare-atât de tare

Încât, în ochi am fulgere de soare

Ştiu că nimic nu este la-ntâmplare,

Tu, vieţii mele i-ai redat culoare,

Şi-n versuri strecurat-ai iar magia…

Ştiu bine, funcţioneaza telepatia!

De multe ori reţeaua e ocupată,

AtuncI, eu iau de grabă-o ciocolată

Dar nu apuc să muşc, că-mi dai de ştire:

– E dimineaţă, bun găsit, iubire!

Craiova – iulie 2015

Când ploaia va sta…

,,Ploaia înseamnă viaţă, ploaia este unirea cerului cu pământul;

fără ploaie nu ar exista viaţa”

John Updike

Când ploaia va sta,

soarele va negocia cu pământul

pentru încă o zi fierbinte

şi îţi va pune pe frunte

cununa de foc, roşie

ca floarea de mac,

dar Dumnezeu

din prea mare dragoste,

va aduce

odată cu lumina dimineţii,

lacrimile zorelelor,

înflorind în boabe de rouă.

Atunci,

voi îngenunchia,

mulţumind Domnului

pentru răcoarea din petale...

Craiova martie 2014

Sărută-mi inima

,,Trebuie să ai tu mai întâi inimă, ca să înţelegi inima celuilalt"

Gustave Flaubert

Sărută-mi inima

în care

zilnic dansezi.

sărut-o

până nu i se rup

balamalele

de stele

şi foc

Craiova mai 2014

Săraca inimă…

,,Nicio umbră nu răcoreşte îndeajuns o inimă rănită" 

Teodor Dume

Săraca inimă

abia mai respiră…

Ca să nu o pierd

o ţin în căuşul palmelor

şoptindu-i cuvinte

zidite-ntr-un vers

de-o şchioapă

Ea se agită,

se strânge

şi lăcrimează

în ritmul anilor

petrecuţi împreună.

De-a lungul vieţii

i s-a dat să bea oţet

şi a fost acoperită

cu promisiuni

de câinii nesătui

ai acestui secol.

Câinii

intraţi în călduri

nu au ţinut cont

de fragilitatea ei

şi au mâncat-o

de jur împrejur,

iar acum

abia

mai respiră…

Craiova iulie 2014

Aripile destinului

,,Destinul îl duce pe cel care vrea şi-l trage pe cel care se opune”

Seneca

E atâta tristeţe

în lumea pământeană,

încât aripile destinului

ard de nepăsarea

singurătăţii…

Doar

cuvântul scris

creşte

precum roua

cerului

Craiova August 2013

Mă întreb…

,,Depărtarea e ca vântul, stinge focurile mici

şi le înteţeşte pe cele mari”

Thomas Mann

Până să mă îngheţe

departarea dntre noi,

rup o felie de lumină

a dimineţii

şi mă întreb

de ce

sufletul cerului

nu ia foc

de atâta durere

ce o port

în ochi, în genunchi,

în lacrimi?…

Craiova Martie 2013

Te caut…

,,În tine nu caut o femeie, caut femeia"

Henri Barbusse

Te caut

în piatra de granit,

în apele învolburate

ale văzduhului,

în arşiţa aprigă

a inimii,

în marea

incertitudine

pe care

n-o pot scoate

din trupurile

pline

de teribilism.

şi… mă doare

sufletul

că ai dispărut

odată

cu fulgerul

gândurilor mele.

Slatina mai 2013

Ai aruncat cu pietre în toate visele mele…

,,A muri nu înseamnă a fi învins. Dar a trăi învins şi fără glorie înseamna a muri în fiecare zi.” – spunea John F. Kennedy.

Ştiu că nu am mai iubit niciodată ca acum. Cu tine am râs şi am plâns, cu tine am trăit şi am murit. Nu regret nimic din ce am trăit alături de tine. Dar, cum tot ce e frumos se termină odată, va trebui, ca de acum înainte să mă obişnuiesc fără tine… Ştiu că trebuie să te uit şi să merg mai departe… Şi mai ştiu că, viaţa nu va mai fi la fel ca atunci când făceai parte din viaţa mea. Nu o să mă prăbuşesc… Sunt sigură că Dumnezeu mă va ajuta să închid această uşă şi să revin la viaţa de dinainte. Viaţa e prea scurtă ca să trăiesc suferind. Şi-apoi, nu vreau să alerg după cineva care, niciodată nu a vrut să meargă alături de mine.

Ce aş putea să fac pentru ca să nu te pierd? Ar trebui ca eu să-mi anulez identitatea şi personalitatea? Sunt un om cu vise şi dorinţe şi, voi face în aşa fel, încât să le văd împlinite, deoarece, mie îmi place să trăiesc, nu să mă târăsc.

Întotdeauna am evitat compromisurile, însă pentru tine am făcut orice ca să fim împreună. Aici am greşit! M-am mulţumit cu o existenţă mediocră şi am purtat tot timpul în suflet, amărăciunea acestor compromisuri. Iar acum… plătesc! Nu am crezut niciodată că vom ajunge aici, dar trebuie să mă înţelegi şi pe mine – nu pot trăi lângă un om care nu-şi doreşte acelaşi lucru. Nu îmi pot bloca viaţa într-o relaţie fără viitor. Ştiu, e greşeala mea că am avut prea mari aşteptări de la tine. Suport greu cruzimea adevarului cand nu vine insotit de-o mangaiere.

Sunt singură, tristă, dar nu învinsă.Atunci când te-am întâlnit, am fost omul cu suflet curat, care nu ştia ce-nseamnă vina de-a iubi. Şi cum nu am lovit în viaţa mea niciodată, viaţa a fost cea care m-a lovit. Învăţ să plâng, tăcând şi să sufăr, zâmbind. Nu va exista nici un moment de regret. Te-am iubit din ziua în care ne-am cunoscut. Pentru toată dragostea pe care mi-ai oferit-o, ştiu că trebuie să găsesc puterea de a spune: ,,Nu trebuie să mă prăbuşesc, să-mi arăt inima rănită”… Ai aruncat cu pietre în toate visele mele şi ai rupt aripile destinului.

O să iubesc din nou, chiar dacă inima mi-e frântă şi… chiar dacă o să-mi ia o viaţă să trec peste tot ce-am trăit cu tine… Nimeni nu poate ocupa locul tău, dar trebuie să merg înainte. Nu am altă variantă…

21 oct. 2014.

Tu eşti cel care-a pierdut…

Chiar atunci când este dorită, o despărţire descumpăneşte omul. I se pare că i s-a dus echilibrul. (Ileana Vulpescu)

Astăzi mi-ai trimis mesaj. Deci nu ai uitat de mine.

Şi îmi ceri din nou iertare… Vrei să mă întorc la tine…

Dar… nu pot să nu mă-ntreb ce ,,victime” ai mai făcut

Din ziua aceia tristă, de când eu mi te-am pierdut?

De mai multe ori în viaţă, să ştii că-am trecut prin foc

Însă, cu Iisus alături, nu mi-a mai fost greu deloc.

Astăzi, tot singură sunt şi îţi spun că mă simt bine.

Dar, tu, ce ai câştigat, dându-ţi cinstea pe ruşine?

De ce oare, mi-ai mai scris? Vrei iertare ca-altădat’?

Vrei să cred că vină n-ai?… Pur şi simplu s-a întâmplat?

Şi îmi ceri fără ruşine, ca atunci… să ne iubim

Sau… tot ce a fost frumos, să-ncercăm, să retrăim?…

Cu tine nu am nimic, de vrei să ştii, te-am iertat

Dar tot nu pot înţelege, de ce oare te-ai schimbat?

Nu te mai vreau înapoi, ce-a de-atunci eu nu mai sunt

Ce-ai putea să mai îmi spui? Decât vorbe goale-n vânt…

De ce vrei să ne-mpăcăm? Spune, vreau să ştiu şi eu.

Nu te mai doreşte nimeni? Oare, mori de dragul meu?

În tine nu voi mai crede, nu mai eşti cel din trecut

Îmi spui c-o să mă iubeşti, dar… cu Ady, ce-ai făcut?

Fii sincer o dată-n viaţă. Sunt sigură că-am ghicit.

Ai vrea spre tine să-alerg, să fii iar al meu iubit…

Răspunsul îl ocoleşti… Ştiu că nu ai să-mi răspunzi…

Oare, cum pot să te cred, când gândurile îţi ascunzi?

Dacă te întreb ceva, te încrunţi ades şi taci…

Indiferent ce vei spune, nu vreau să ştiu ce-ai să faci.

Da, cândva… a fost frumos, însă… te-am uitat de mult,

Numai tu eşti vinovat, n-o să privesc în trecut.

Îţi voi spune-acum ,,Adio! Tu eşti cel care-a pierdut.”

Craiova, 2014

Fără tine...

Fără tine, sunt o primăvară fără verdeaţă, sunt un fluture fără aripi, sunt o floare ce şi-a pierdut parfumul!

Iubitule, întinde-mi mâna şi spune-mi: ,,Mai există fericire pe lume?” Te întreb, pentru că în absenţa ta mă risipesc ca un şirag de perle rare scăpat pe o scară, în spirală. Lângă tine sunt calmă ca o icoană, blândă ca briza mării! Eşti soare printre nori, eşti lumina sfîntă ce-mi inundă sufletul, eşti roua dimineţii ce-mi răcoreşte durerea, eşti liniştea nopţii ce-mi străjuieşte visele!

M-am lăsat atrasă de tine într-o dulce rătăcire pe ţărmul fanteziei. Am comis o crimă: am îndrăznit să sfidez raţiunea şi să mă las pradă unei iubiri ca un fum, dar te-am iubit precum o pasăre iubeşte zborul şi libertatea! Tuai fost infinitul meu magic, iar eu în viaţa ta… doar o clipă sau o ploaie de vară ca multe altele.

Ai fost religia mea şi-n fiecare noapte te mângâiam în gândul meu cu ochii minţii până adormeam. Şi tot tu ai fost refugiul meu, iar eu în braţele tale am descoperit o lume nouă, am găsit o altă definiţie a fericirii, am învăţat să respir un alt aer.

Eu te-am îmbraţişat cu pasiunea cu care valul îmbrăţişează marea şi ţărmul, iar tu ai rămas indiferent… Acum, fără tine toate s-au prabuşit, iar amintirile nu fac altceva decât să intensifice durerea pe care o simt aici, adânc înfiptă în fărâmitura de suflet ce mi-a mai rămas.

Sunt singură şi mi-e dor de tine! Te am în suflet ca o explozie de miresme, te simt în sânge ca un ritm de foc, te port în mine ca un cântec auzit în locuri dragi pe care le-am părăsit în nădejdea întoarcerii.

Ai rămas cântecul care mă adoarme noaptea, vocea care-mi mângâie tristeţea, vântul ce-mi răsfaţă părul, o ultimă silabă pe care vreau să o rostesc înainte de a visa… şi primul meu gând… Iartă-mă că n-am putut fi mai bună decât ploaia… decât apusul… decât norii! Iartă-mă că m-am îmbolnăvit de tine!

Am crezut în declaraţiile tale, fără să mă gândesc că într-o bună zi mă vei părăsi. Ai plecat şi m-ai lăsat dusă de vânt… Ce aş putea să fac fără tine? Mi-e dor de tine! Inima mea te cheamă, unde eşti? Unde ai plecat? Zile, nopţi, săptămâni s-au scurs prin porţile timpului, dar tu nu ai venit…

Te caut, cum îşi caută mama disperată copilul rătăcit!

Te vreau! Te cer! Şi te aştept!Te vreau ca un preţ al iubirii, te cer ca un preţ al suferinţei şi te aştept ca o solie mângâietoare! Unde eşti? Te caut cu ultimele puteri ale suferinţei mele.

Am obosit să te caut cu privirea! Am obosit sperînd… să te găsesc, sau… că mă vei găsi! Vreau să uit de orice căutare şi să nu mai tresar când îţi rostesc numele. Vreau să uit! O să doreşti să te mai caut! O să-ţi fie dor de toate astea! Am adormit plângând. Ce viaţă chinuită a trecut peste mine! Puterea inimii şi a gândului aruncă o punte peste timp. Voi îngropa numele tău în petalele trandafirilor! Mă voi ruga la Dumnezeu să mă preschimbe într-un izvor cu apă lină. Poate într-o zi îţi vei odihni privirea în undele lui. În vis şi-n gând te-am sărutat pe tâmple, pe obraji, pe ochi, ocolind să te sărut pe buze, de teamă să nu te ard din dragoste!

Sărut ochii tăi calzi care au fost atâta timp ai mei!…

Ianuarie 1997 - Georgeta NEDELCU – Craiova

Toamnă înlăcrimată

În lipsa cuvintelor, ne autoexilăm în lacrimi

(Costel Zăgan)

Zi de toamnă rece, neprietenoasă,

Într-o vineri seara, sfântă zi de post,

Un blestem năprasnic a lovit în masă

Și-a adus o jale… cum nu a mai fost.

Suflete de tineri, ca şi altă dată,

În sinistra sală la Club Colectiv

Se distrau în voie, dansau laolaltă

Pe ritmuri alerte de rock… efectiv.

Dar a fost prea scurtă a lor fericire,

Iadul din tenebre s-a dezlănţuit,

Limbi de foc ţâşniră muşcând în neştire

Din frumoşii tineri… ce s-au prăpădit.

Moartea nemiloasă braţul şi-l intinde

Spre cei ce în chinuri mor axfisiaţi,

Focul cel năpraznic pe toţi îi cuprinde

Mulţi urlând de groază, cad ca seceraţi.

Suflete rănite, fără de speranţă

Încercau să iasă din acest infern,

Uşa era mică… la mare distanţă,

Timpul se dilată devenind etern.

Forfota e mare. Sirene se-aud

Peste larma nopţii înfricoşătoare,

Vin şi salvatorii – îngeri de la SMURD,

Balaurul morţii dorind să-l doboare.

Era vineri seara – o zi blestemată;

Când de-un foc năpraznic suntem alertaţi,

Vestea se întinde, şi-au venit de-ndată

Rude şi prieteni – ochi înlăcrimaţi.

Printre rugi de jale, se pune-o întrebare:

Cum de-a fost posibil? Cum s-a întâmplat?

Cine poartă vina? Ce păcate are?

Şi cum va răspunde cel ce-i vinovat ?

Cei care-s de vină, de la mic la mare,

Să sfârşească-n dată-n iadul cel de foc,

Să simtă blestemul, urle-n gura mare,

Ca toţi aceşi tineri… fără de noroc.

Craiova 15.12.2015

Sunt întrebări...

Visele sunt răspunsuri la întrebări pe care nu ştim să le formulăm

(Marcio Barrios)

Sunt întrebări, răspunsuri n-am…

Dar, cine să-mi răspundă?

Eu sufletul mi l-am închis,

Nimeni să nu-l pătrundă.

E locul tău! Altcineva

În el nu va mai fi.

Departe ești, eu nu te văd,

Dar tot te pot iubi.

Te-aș întreba: ,,Şi tu la fel?”

Dar e tăcerea mută…

Aş vrea să știi că nimenea

Azi, gura nu-mi sărută.

De nu ești tu, nu va fi nimeni.

Prefer singurătate.

Și vreau să știi că te iubesc

Şi azi şi… pînă la moarte!

31 iulie 2013