Chiar atunci când este dorită, o despărţire descumpăneşte omul. I se pare că i s-a dus echilibrul. (Ileana Vulpescu)
Şi îmi ceri din nou iertare… Vrei să mă întorc la tine…
Dar… nu pot să nu mă-ntreb ce ,,victime” ai mai făcut
Din ziua aceia tristă, de când eu mi te-am pierdut?
De mai multe ori în viaţă, să ştii că-am trecut prin foc
Însă, cu Iisus alături, nu mi-a mai fost greu deloc.
Astăzi, tot singură sunt şi îţi spun că mă simt bine.
Dar, tu, ce ai câştigat, dându-ţi cinstea pe ruşine?
De ce oare, mi-ai mai scris? Vrei iertare ca-altădat’?
Vrei să cred că vină n-ai?… Pur şi simplu s-a întâmplat?
Şi îmi ceri fără ruşine, ca atunci… să ne iubim
Sau… tot ce a fost frumos, să-ncercăm, să retrăim?…
Cu tine nu am nimic, de vrei să ştii, te-am iertat
Dar tot nu pot înţelege, de ce oare te-ai schimbat?
Nu te mai vreau înapoi, ce-a de-atunci eu nu mai sunt
Ce-ai putea să mai îmi spui? Decât vorbe goale-n vânt…
De ce vrei să ne-mpăcăm? Spune, vreau să ştiu şi eu.
Nu te mai doreşte nimeni? Oare, mori de dragul meu?
În tine nu voi mai crede, nu mai eşti cel din trecut
Îmi spui c-o să mă iubeşti, dar… cu Ady, ce-ai făcut?
Fii sincer o dată-n viaţă. Sunt sigură că-am ghicit.
Ai vrea spre tine să-alerg, să fii iar al meu iubit…
Răspunsul îl ocoleşti… Ştiu că nu ai să-mi răspunzi…
Oare, cum pot să te cred, când gândurile îţi ascunzi?
Dacă te întreb ceva, te încrunţi ades şi taci…
Indiferent ce vei spune, nu vreau să ştiu ce-ai să faci.
Da, cândva… a fost frumos, însă… te-am uitat de mult,
Numai tu eşti vinovat, n-o să privesc în trecut.
Îţi voi spune-acum ,,Adio! Tu eşti cel care-a pierdut.”
Craiova, 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu