Paşii mei fără tine nu mă poartă niciunde, timpul meu fără tine curge în amănunte. Ochii mei fără tine sunt privaţi de vedere, viaţa mea fără tine o eternă durere! Visul meu fără tine... fără de importanţă şi un mâine ce vine e lipsit de speranţă. Mintea mea fără tine goală, neconcentrată, lumea mea fără tine rece şi dezolantă. Sufletu-mi fără tine negru şi deprimat, zambetu-mi fără tine... un film prost regizat. Noaptea mea fără tine, e mereu deşuetă, eu mă simt fără tine tot mereu incompletă. Jumătate din tine ai uitat-o la mine, jumătate din mine pe vecie la tine. Aşa umblăm amândoi prin lume, iubite, doar cu inimile goale şi neîntregite. Eu fără tine simplificată cu doi, un tot putem forma doar fiind amândoi. Unul altuia-aparţinem prin legile nescrise, separaţi stăm la porţile fericirii închise. Fără tine iubirea nici un sens n-ar avea, fără tine să ştii nici nu pot respira... Fără tine rătăcesc, mă pierd, mă complic, fără tine prin viaţă sant un simplu... NIMIC.

luni, 16 martie 2015

Adorm mereu plângând...

Pe trupul dezgolit se joacă tandru noaptea,
Prin părul răvăşit oftează dulce şoapta,
În somn, privirea-ţi arde, mă zvârcolesc gemând,
Cu focul meu din suflet, hrănesc un dor flămând.


Sărutul tău coboară... buzele îmi frămânţi,
Cum poţi să stai departe? Cum poţi, oare, să uiţi
Că te iubesc aşa cum nu am mai iubit?
Doar ştii că tu eşti tot ce-n viaţă mi-am dorit.


Îmi laşi pe gene clipa s-o caut mai apoi,
Şi-n evantai, aripa să zbor spre maluri noi,
Dar focul din privire nu vrei să-l laşi arzând
Mă mistui în iubire şi-adorm mereu plângând.