luni, 16 martie 2015

Adorm mereu plângând...

Pe trupul dezgolit se joacă tandru noaptea,
Prin părul răvăşit oftează dulce şoapta,
În somn, privirea-ţi arde, mă zvârcolesc gemând,
Cu focul meu din suflet, hrănesc un dor flămând.


Sărutul tău coboară... buzele îmi frămânţi,
Cum poţi să stai departe? Cum poţi, oare, să uiţi
Că te iubesc aşa cum nu am mai iubit?
Doar ştii că tu eşti tot ce-n viaţă mi-am dorit.


Îmi laşi pe gene clipa s-o caut mai apoi,
Şi-n evantai, aripa să zbor spre maluri noi,
Dar focul din privire nu vrei să-l laşi arzând
Mă mistui în iubire şi-adorm mereu plângând.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Bun găsit, iubire!

,,Fericirea nu e lucru uşor; ci foarte greu de găsit în noi şi imposibil de găsit în altă parte” Chamfort – Când orologiu ...