Într-o
zi îți va fi dor de mine. Vei
înțelege că timpul învață multe, dar nu vindecă și că dorul
după omul tău nu îl acoperi cu nimic.
Într-o
zi vei dori să-mi fii alături, până la furnicături sub piele și
durere în suflet vei dori. Vei spera să-mi auzi glasul și să
simți cum te respir. Vei îndrăzni să-ți depășești orgoliul și
să cauți în adâncul tău niște răspunsuri.
Vei
înțelege că răspunsurile sunt eu.
Într-o
zi îți va fi dor de mine. Atunci
nu vei mai putea să aștepți, să lași timpul să treacă pur și
simplu. Să mă împarți cu altele nu vei dori, să te gândești la
altele îți va fi imposibil. Vei
găsi potrivit să suni și să-mi spui cât de mult îți lipsesc.
Vei încerca să găsești o explicație, dar toate cuvintele se vor
rezuma la același gând: „Vino acasă!”
Într-o
zi îți va fi dor de mine. Atunci
aș putea să te iert și să te înțeleg, pentru că ești omul cel
mai scump mie. Tu doar încearcă să nu existe acea zi, tu doar
încearcă să nu mă pierzi. Pentru
că, pierzându-mă, nu mă vei mai putea întoarce niciodată!