Pentru ca
sunt pline de sentimente!
13
lucruri mai puţin cunoscute despre lacrimi. Ce sunt acestea şi de
ce plângem
De
la bebeluşii care plâng pentru a atrage atenţia părinţilor, până
la sportivii care lăcrimează după câştigarea unor medalii
importante, toţi oamenii plâng. Pentru o activitate atât de
răspândită, specifică doar speciei noastre, oamenii ştiu destul
de puţine despre plâns şi despre lacrimi.
Deşi
multe animale lăcrimează, plânsul cauzat de emoţii este specific
doar oamenilor. "Rolul
lacrimilor este de a menţine ochii umezi. Acestea conţin proteine
şi alte substanţe care menţin sănătatea oculară şi combat
infecţiile",
a spus pentru Huffington Post Michael Trimble, autorul cărţii Why
Humans Like to Cry, De ce le place oamenilor să plângă. "Plângem
din multe cauze, dar plânsul motivat de emoţii şi cel cauzat de
experienţe estetice sunt specifice doar oamenilor",
adaugă el. Ce sunt însă lacrimile şi ce ne face să plângem?
Huffington
Post a alcătuit o listă cu 13 dintre lucrurile mai puţin cunoscute
despre acest subiect.
Există
mai multe tipuri de lacrimi
Lacrimile
nu sunt identice şi se diferenţiază prin motivul care le provoacă
şi chiar prin compoziţia chimică. Lacrimile bazale sunt prezente
tot timpul şi au rolul de a lubrifia ochii, de a hrăni şi de a
proteja globul ocular. Al doilea tip de lacrimi este cunoscut sub
numele de lacrimi reflexe, care se formează pentru a proteja ochii
de agenti iritanţi, cum ar fi vântul, fumul, sau ceapa. În
sfârşit, al treilea tip este cel care apare după o ceartă, sau
după un film impresionant. Lacrimile pe care le vărsăm în aceste
situaţii sunt numite lacrimi emoţionale şi, se pare că ar conţine
mai multe proteine decât celelalte două tipuri, dar cercetările
sunt momentan incomplete.
Oamenii
de ştiinţă nu ştiu exact de ce plângem
Teoriile
sunt însă numeroase. O variantă ar fi că plânsul a apărut în
timpul evoluţiei pentru a semnaliza situaţiile în care oamenii se
aflau în pericol, fără a face prea mare zgomot. "Ne
putem imagina că, la un moment dat, a fost nevoie să dezvoltăm un
sistem de avertizare care să nu alerteze şi prădătorii că suntem
vulnerabili",
spune psihologul Randy Cornelius. În timp, lacrimile au ajuns să
îndeplinească şi alte roluri, spune Lauren Bylsma, care a realizat
mai multe studii referitoare la plâns. "Lacrimile
sunt o metodă de a atrage sprijinul celorlalţi în situaţii în
care avem nevoie",
spune ea. Bebeluşii plâng pentru a atrage atenţia părinţilor, în
timp ce adulţii o fac pentru a obţine simpatia celorlalţi. Plânsul
ajută şi la rezolvarea mai rapidă a conflictelor. "E
greu să continui să cerţi sau să pedepseşti o persoană care
plânge. E un semnal care ne transmite să ne retragem",
spun cercetătorii de la Universitatea Belfast.
Compoziţia
chimică a lacrimilor este similară cu cea a salivei
Printre
alţi compuşi, lacrimile conţin proteine, sare şi hormoni.
Femeile
plâng mai des decât bărbaţii
Un
sondaj estimează că femeile plâng, în medie, de 5,3 ori pe lună,
în timp ce bărbaţii plâng de 1,4 ori. Alt
studiu afirmă că femeile ar plânge de două până la cinci ori
lunar, în timp ce bărbaţii plâng doar o dată. O cercetare
realizată de oamenii de ştiinţă nemţi, arată că, în medie,
femeile plâng timp de şase minute, în timp ce bărbaţii plâng
doar două minute, iar în cazul femeilor, în 65% dintre cazuri
plâng cu suspine, fapt care este întâlnit în doar 6% dintre
situaţiile în care plâng bărbaţii.
Diferenţa
dintre cele două sexe, din acest punct de vedere, ar putea să fie
determinată de cultură
"Diferenţa
dintre femei şi bărbaţi din punct de vedere al plânsului pare să
varieze în funcţie de caracteristicile ţărilor în care locuiesc
persoanele implicate.
Surprinzător,
în cultura occidentală, mai liberă şi care garantează libertatea
şi tratamentul egal al femeilor, acestea plâng mai mult decât cele
crescute în culturi tradiţionale.
Diferenţele între felul în care plâng bărbaţii din diferite
culturi nu sunt însă substanţiale", spune Lauren Bylsma. Şi
din punct de vedere biologic, femeile par predispuse să plângă mai
mult şi mai des. Glandele lacrimale arată diferit, iar canalele
lacrimale ale femeilor sunt mai mici şi mai scurte, astfel că
lacrimile se scurg mai repede pe obraji.
Lacrimile
sunt generate de glandele lacrimale
Acestea
sunt localizate în partea exterioară, superioară a orbitei, în
fosa sacului lacrimal. Canalele glandelor se deschid sub pleoapa
superioară, în colţul ochiului. Când sunt produse lacrimi în
exces, acestea se varsă în mici canale în cavitatea nazală, iar
când volumul lor e prea mare, acestea ajung în ochi.
Există
un motiv anatomic pentru care ne curge nasul când plângem
"Nasul
ne curge deoarece lacrimile trec prin cavitatea nazală. O
parte dintre ele ajung în nas, ceea ce cauzează acest lucru",
spune Lauren Bylsma. Durerile de cap care apar după ce plângem
sunt, însă, mai greu de explicat. Unii oameni de ştiinţă cred că
acestea sunt provocate de deshidratare, de apa pierdută odată cu
lacrimile, în timp ce alţii dau vina pe tensionarea muşchilor care
apare atunci când suntem supăraţi.
O
reacţie chimică ne face să plângem atunci când tăiem ceapă
Oxidul
de propanetial este un gaz iritant care stimulează glandele
lacrimale. Acesta este eliberat atunci când tăiem ceapa şi
provoacă o senzaţie de usturime şi, în cazul multora, plânsul.
Lacrimile
ar putea să trimită semnale celorlalţi
Cel
puţin conform unui studiu realizat în 2011, bărbaţii care au
mirosit lacrimile unor femei au arătat o scădere a nivelului de
testosteron şi a excitaţiei sexuale. "Credem
că lacrimile conţin un semnal chimic, iar până acum ştim doar că
acesta reduce atracţia sexuală",
spune Noam Sobel, autorul studiului.
Lacrimile
de crocodil sunt reale
Cel
puţin conform cercetătorilor de la Universitatea din Florida. Kent
Vliet a realizat un studiu pe şapte animale înrudite cu crocodilii
şi a concluzionat că cinci dintre acestea lăcrimează în timp ce
mănâncă. Motivul pentru fac acest lucru este însă necunoscut,
dar în niciun caz nu este legat de vreun regret cauzat de victimă.
"Din experienţa mea, atunci când un crocodil muşcă ceva, îşi
doreşte să o facă", spune Vliet.
Plânsul
este bun, în unele cazuri
Multe
dintre studiile lui Lauren Bylsma sunt axate pe efectul catartic al
plânsului. Sentimentul care urmează după ce plângem, poate să
fie bun sau rău în funcţie de situaţia socială în care ne
aflăm. Cei care plâng alături de persoane de încredere, care îi
sprijină şi persoanele care se află într-un mediu cunoscut,
confortabil, au şanse mai mari să se simtă bine după ce plâng
faţă de cei care plâng într-un mediu în care se simt
vulnerabili, nesiguri, sau ruşinaţi. O
teorie care ar explica de ce mulţi se simt mai bine după ce plâng
afirmă că lacrimile cauzate de emoţii ar conţine hormoni de
stres, care sunt astfel eliminaţi din organism. O
altă variantă ar fi că plânsul declanşează eliberarea de
endorfine, la fel ca exerciţiile fizice, sau râsul.
Lacrimile
de bucurie nu sunt foarte diferite de cele cauzate de emoţii
negative
"Lacrimile
generate de evenimente fericite nu sunt foarte diferite de cele
cauzate de perioade de supărare. Ceea
ce au în comun este faptul că apar în timpul unor momente de
stimulare emoţională puternică",
spune Mark Fenske de la Universitatea Guelph. Lauren Bylsma spune că
plânsul ar putea ajuta organismul să se întoarcă la o stare de
homeostază, după un eveniment solicitant din punct de vedere
emoţional. Fie că este vorba despre momentele de după câştigarea
unei medalii olimpice, sau de minutele de după căsătorie,
lacrimile ar putea ajuta corpul să revină la o stare normală de
funcţionare, după o perioadă de emoţii intense.
Unele
persoane sunt mai predispuse să plângă decât altele, deşi
motivul e necunoscut
Se
ştie că femeile au tendinţa de a plânge mai des, la fel ca şi
persoanele care au trecut prin traume, persoanele extrovertite şi
cele empatice. Pe lângă o serie de factori care reduc incidenţa
plânsului, cum sunt nivelul de stres, fluctuaţiile hormonale,
nivelul de stres, oboseala sau sănătatea mintală, unii oameni sunt
pur şi simplu predispuşi să plângă mai des. "Unii oameni
ignoră, sau nu sunt afectaţi de anumite lucruri, care pe alţii îi
fac să plângă", spune Steven Sideroff de la UCLA.