Paşii mei fără tine nu mă poartă niciunde, timpul meu fără tine curge în amănunte. Ochii mei fără tine sunt privaţi de vedere, viaţa mea fără tine o eternă durere! Visul meu fără tine... fără de importanţă şi un mâine ce vine e lipsit de speranţă. Mintea mea fără tine goală, neconcentrată, lumea mea fără tine rece şi dezolantă. Sufletu-mi fără tine negru şi deprimat, zambetu-mi fără tine... un film prost regizat. Noaptea mea fără tine, e mereu deşuetă, eu mă simt fără tine tot mereu incompletă. Jumătate din tine ai uitat-o la mine, jumătate din mine pe vecie la tine. Aşa umblăm amândoi prin lume, iubite, doar cu inimile goale şi neîntregite. Eu fără tine simplificată cu doi, un tot putem forma doar fiind amândoi. Unul altuia-aparţinem prin legile nescrise, separaţi stăm la porţile fericirii închise. Fără tine iubirea nici un sens n-ar avea, fără tine să ştii nici nu pot respira... Fără tine rătăcesc, mă pierd, mă complic, fără tine prin viaţă sant un simplu... NIMIC.

duminică, 22 februarie 2015

E rece şi plouă...

E rece și plouă. Pictorul s-a zgârcit cu culorile, pesemne că nu a mai avut roșu, verde sau galben la magazin. Uneori culorile sunt scumpe. Acuarelele pot costa o avere, așa că unii artiști preferă să renunțe la corola de culori din curcubeu. De fapt, e și mai ieftin așa – o ploaie incoloră, nori gri, fioroși, care parcă stau la pândă toată ziua să te muște.
Vântul bate cu putere dinspre vest și rufele de pe sârmă se luptă cu forța lui copleșitoare. Cârligele parcă nu mai au puterea necesară să le susțină și se strâmbă în fiecare minut, nemulțumite de efortul fizic la care sunt supuse. Picături mari și reci se izbesc de caroseria mașinii din curte. Lumea adevărată e ascunsă undeva. Fiecare vietate și-a găsit adăpostul – vreun bârlog uscat și cald în care nu poți fi decât spectator neputincios al simfoniei de picături de afară.


6 dec. 2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu