Paşii mei fără tine nu mă poartă niciunde, timpul meu fără tine curge în amănunte. Ochii mei fără tine sunt privaţi de vedere, viaţa mea fără tine o eternă durere! Visul meu fără tine... fără de importanţă şi un mâine ce vine e lipsit de speranţă. Mintea mea fără tine goală, neconcentrată, lumea mea fără tine rece şi dezolantă. Sufletu-mi fără tine negru şi deprimat, zambetu-mi fără tine... un film prost regizat. Noaptea mea fără tine, e mereu deşuetă, eu mă simt fără tine tot mereu incompletă. Jumătate din tine ai uitat-o la mine, jumătate din mine pe vecie la tine. Aşa umblăm amândoi prin lume, iubite, doar cu inimile goale şi neîntregite. Eu fără tine simplificată cu doi, un tot putem forma doar fiind amândoi. Unul altuia-aparţinem prin legile nescrise, separaţi stăm la porţile fericirii închise. Fără tine iubirea nici un sens n-ar avea, fără tine să ştii nici nu pot respira... Fără tine rătăcesc, mă pierd, mă complic, fără tine prin viaţă sant un simplu... NIMIC.

marți, 17 februarie 2015

Mai veselă ca niciodată!

Suntem în luna iulie. De o lună de zile mă simt mai liniştită. În acest timp am contemplat ce mi-a plăcut, am rămas foarte mult pe gânduri, am visat, am trăit aşa cum îmi place mie cel mai mult. În această perioadă, am încheiat capitole şi am început altele. Sunt multe coordonate ale existenţei mele care s-au schimbat. De unele am trecut cu greu, de altele mai uşor. Am fost surprinsă să constat că, în ciuda decepţiilor, a urâtului ce mi-a fost dat să-l trăiesc uneori, am reuşitrenasc din propria cenuşă ca pasărea Phoenix. Viaţa m-a schimbat extrem de mult şi sunt recunoscătoare fiecărei persoane care a contribuit la acest lucru.
De acum înainte, mă aşteaptă o perioadă grea. Voi termina de scris cărţile pe care le am în lucru şi asta nu e o treabă uşoară.
În această lună am trăit clipe emoţionante. Am primit cadouri şi vorbe frumoase de la cine nu mă aşteptam, ceea ce m-a făcut să realizez că nu doar răutate este în lume. Am făcut cunoştinţă cu suflete pure, dornice să iubească şi chiar să schimbe lumea. Sigur, am văzut şi mizeria în starea ei de putrefacţie, dar am fost mult prea preocupată ca să dau atenţie acestor detalii.
Am vizitat locuri frumoase şi am luat cu mine imaginile, pentru a le păstra în cămăruţa inimii. Senzaţia de întoarcere dintr-o călătorie e nemaipomenită, deoarece revii la normalitatea ta confortabilă. Am fost nostalgică, doar uitându-mă în trecut, la copilăria la care nu mă mai pot întoarce. Dar, mi-am îndreptat privirea curioasă către viitor, către 2015, sperând că pot da tot ce e mai bun din mine, pentru a-mi face viaţa mai uşoară. Sper să reuşesc să-mi îndeplinesc toate visele. Cert este că voi lupta. Finalul nici eu nu-l cunosc.

Mi-a fost teamă de o schimbare, de singurătate poate, dar uite-mă aici, mai veselă ca niciodată, mai activă şi dornică de un nou început. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu