Paşii mei fără tine nu mă poartă niciunde, timpul meu fără tine curge în amănunte. Ochii mei fără tine sunt privaţi de vedere, viaţa mea fără tine o eternă durere! Visul meu fără tine... fără de importanţă şi un mâine ce vine e lipsit de speranţă. Mintea mea fără tine goală, neconcentrată, lumea mea fără tine rece şi dezolantă. Sufletu-mi fără tine negru şi deprimat, zambetu-mi fără tine... un film prost regizat. Noaptea mea fără tine, e mereu deşuetă, eu mă simt fără tine tot mereu incompletă. Jumătate din tine ai uitat-o la mine, jumătate din mine pe vecie la tine. Aşa umblăm amândoi prin lume, iubite, doar cu inimile goale şi neîntregite. Eu fără tine simplificată cu doi, un tot putem forma doar fiind amândoi. Unul altuia-aparţinem prin legile nescrise, separaţi stăm la porţile fericirii închise. Fără tine iubirea nici un sens n-ar avea, fără tine să ştii nici nu pot respira... Fără tine rătăcesc, mă pierd, mă complic, fără tine prin viaţă sant un simplu... NIMIC.

sâmbătă, 21 februarie 2015

Pe drumuri, separat...



Te-am invocat în noaptea asta mută,
Să îmi răspunzi la întrebarea… vrută,
Ce simţi şi ce gândeşti când dorul vine
Şi te ineacă-n lacrimi şi suspine?

M-am pus în locul tău pentru o clipă,
Şi m-am zbătut cu-o singură aripă,
E greu să-nnozi eşarfa ruptă-n patru
Să fii eroul piesei ’n amfiteatru…

M-am revăzut la braţul tău…divină…
Copilă inocentă, fără vină,
Ce te iubea nebună şi trufaşă
Într-un context care murea…din faşă

Şi te privesc… şi mă privesc …în clipe
Ce-au însemnat mai mult decât… risipe…
Suntem cărunţi, cu gândurile goale,
Pe drumuri, separat mergând…agale…


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu