Din
când în când simt că mă sufoc. N-am fost și nici nu sunt un
suflet calm, perseverent, liniștit și răbdător. Am fost
întotdeauna un suflet zgârcit, n-am așteptat, am mâncat și m-am
fript; am realizat că de multe ori m-am grăbit și am început să
alerg deși trebuia să mai aștept. Alteori am așteptat prea mult,
am oferit ocazii peste ocazii și am pierdut timp prețios lângă
oameni care m-au ținut legată de amărăciunea lor.
Când
m-am decis să plec, n-am anunțat pe nimeni. O femeie nu anunță,
pleacă fără prea mult zgomot. O femeie
preferă să plece dintr-un loc în care n-avea ce căuta fară
nimic, dar cu fruntea sus. O femeie care s-a săturat, nu va plânge
pentru tine. Pleacă pur și simplu. Când o vei pierde, când vei
striga după ea și nu se va mai întoarce, să nu o mai cauți:
las-o să plece, fii destul de matur pentru a înțelege că tu nu-i
poți oferi tandrețea de care are nevoie. Ce a fost, s-a dus!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu