Obligaţia de a alege alt drum

Ambetată de tristeţe, îţi scriu aceste rânduri. Inima mea plânge deoarece pe zi ce trece eşti tot mai distant faţă de mine şi tot mai reţinut. Felul tău de a te purta cu mine mă distruge. Cum să iubeşti pe cineva şi să nu vrei să conversezi cu acea persoana? Cum să iubeşti pe cineva şi să nu-ţi găseşti câteva clipe pentru a sta de vorba cu persoana iubită, să nu îţi vină dor de ea, mai ales că eşti atât de departe? Te-ai închis în tine şi nu e bine. Tăcerea ta e ca o lovitură în inimă. Nu lovitura ne face să suferim, ci destinderea încordării care urmează, obositoare, ca un ecou!

E o vorbă: ,,Capul sus şi privirea dreaptă... că niciodată nu ştii ce te aşteaptă”. Când viaţa îţi dă o palmă, tu dă-i un pumn pe la spate. Uşor de zis, greu de făcut...

Mă doare inima. Ea ştie mereu care e motivul pentru care sufăr şi tot îmi spune să fiu tare!

Ştiu că nu te temi de dificultăţi: ceea ce te sperie este obligaţia de a alege alt drum, dar să alegi un drum însemnă să abandonezi altul.